24 ore...

Au cam trecut 24 de ore de nebunie si nu prea inteleg nimic. Inca nu am realizat nimic care sa-mi aduca zambetul pe buze. Dar simt ca ma indrept spre ceva mare... nu stiu ce dar am o presimtire. Parca as fi pregatit pentur ceva. Si visele sunt altfel, natura e altfel. Se spune ca suntem condusi de soarta si ca se intampla cum ne este scris. Nu cred in destin. Nu imi place ideea ca orice fac este prevazut deja. Mintea imi conduce corpul si nu corpul mintea. :)